Selectia iepurilor

Selectia iepurilor se refera in deosebi la imbunatatirea efectivelor destinate reproductiei, prin alegerea exemplarelor cu insusirile cele mai valoroase.
Alegerea se face tinindu-se seama de toate caracterele: de origine, constitutie, exterior, dinamica cresterii, fecunditate, prolificitate, precocitate, calitatea blanitelor, a parului, starea de intretinere, de sanatate etc.
Selectia se aplica tot timpul, caci nu toti descendentii seamana cu parintii si insusirile de productie se deosebesc de la un exemplar la altul, atit din cauza dispozitiei caracterelor mostenite, cit si influentei mediului si conditiilor de intretinere.
Oricit de productiva ar fi o rasa de iepuri, daca iepurii respectivi sint intretinuti in conditii de mediu necorespunzatoare (umezeala, curenti de aer etc.), iar cresterea si reproductia se fac la intimplare, ei se debiliteaza, degenereaza si isi pierd insusirile initiate.
De aceea, prin selectie, crescatorul urmareste sa mentina si sa imbunatateasca caracterele productive ale iepurilor, alegind mereu exemplarele cele mai valoroase si asigurindu-le cele mai bune conditii de intretinere si ingrijire.
In lucrarile de selectie, o atentie deosebita se da masculilor, la alegerea carora trebuie sa se tina seama de calitatea descendentilor (sa semene cit mai bine cu tatal si chiar sa-l depaseasca). La femele se tine seama de calitatea produsilor obtinuti la primele doua fatari (sa fie dezvoltati conform caracterelor prevazute in standardul rasei respective).
In cresterea iepurilor se practica selectia in masa si selectia individuala. Selectia in masa se practica in toate crescatoriile obisnuite. Este o selectie fenotipica, adica in care aprecierea iepurilor se face pe baza caracterelor exterioare si a productiei, fara sa se ia in considerare baza ereditara si puterea de transmitere la descendenti.
Ea contribuie numai la potrivirea perechilor pe clase. Selectia individuala se practica numai in crescatoriile de elita si in cele producatoare de material pentru prasila (reproductie).
Este o selectie genotipica, in care aprecierea iepurilor se face atit dupa caracterele exterioare si de productie, cit si dupa insusirile ascendentilor si descendentilor.
Aceasta metoda este strins legata de potrivirea perechilor si contribuie la ameliorarea efectivelor de iepuri. Selectia individuala necesita tinerea evidentei insusirilor marfo-productive, dupa ascendenti si descendenti ale fiecarui iepure, marcarea lor si tinerea registrelor zootehnice. In general selectia iepurilor pentru carne, reproductie, blana si par (lina) se face prin bonitare.