bolile cainilor de rasa

bolile cainilor de rasa
Există sute de rase de câini, împărţite în mai multe grupe în funcţie de caracteristici şi utilitate - specialiştii chinologi le catalogheaza dupa cum urmează:

Grupa I: Ciobăneşti, de pază, protecţie şi utilitari
Supranumiţi şi "câini de turmă", câinii ciobăneşti au un talent înnăscut pentru a asigura "ordinea şi disciplina" turmelor care le sunt date în pază. Foarte curajoşi si devotaţi, nu ezită să înfrunte intruşii, fie oameni sau fiare. Unii dintre ei sunt folosiţi astăzi pentru pază şi apărare, cel mai cunoscut exemplu fiind Ciobănescul German (cunoscutul "Câine-Lup).
Primii câini ciobăneşti au fost de talie mare, dar pe parcursul timpului rasele s-au diversificat, astfel încât există în zilele noastre şi ciobăneşti de talie mijlocie (Pumi, Ciobănescul Suedez, Welsh, Sheltie). De asemenea, ciobanii preferau ciobăneştii cu blană albă, pentru a-i putea deosebi, în cazul în care turma era atacată, de lupi sau urşi.
* Ciobănesc românesc mioritic
* Ciobănesc românesc carpatin
* Labrador Retriever
* Saint-bernard
* Terra Nova
* Ciobănesc german
* Ciobănesc alb elveţian
* Ciobănesc de Maremann-Abruzzi

Grupa a II-a: De pază şi protecţie
Câinii utilitari au origini diferite, deşi se pare că strămoşii lor sunt în mare parte agresivi, de talie mare. Rasele cunoscute astăzi au fost create de crescători profesionişti prin selecţii riguroase, menite să conserve sau să accentueze anumite caracteristici, şi au fost utili oamenilor în cele mai variate domenii. În prezent, ei sunt folosiţi în special pentru pază şi protecţie şi din ce in ce mai mult în poliţie.
* Boxer
* Bulldog
* Bullmastiff
* Dobermann
* Dog german
* Dog de Bordeaux
* Landseer
* Pinscher
* Rottweiler
* Schnauzer pitic
* Schnauzer uriaş
* Terra Nova
* Tosa Inu
* Ciobănesc caucazian
* Bichon hawaian
* Bichon havan

Grupa a III-a: Terrieri - câini de vizuină
* Airedale terrier
* Bedlington terrier
* Bull-terrier
* Cairn terrier
* Ciornoe terrier Terrier Negru Rusesc
* Fox terrier neted şi sârmos
* Irish terrier
* Jack Russell terrierEste un câine folosit la vânătoarea de păsări,mic şi alb cu pete maronii.
* Jagd terrier
* Kerry Blue terrier
* Lakeland terrier
* Manchester terrier
* Sealyham terrier
* Skye terrier
* Scottish terrier
* Toy terrier
* Welsh terrier
* West Highland terrier

Grupa a IV-a: Teckeli
* Teckel, cu păr scurt şi neted

Grupa a V-a: Spitzi şi tipuri primitive
* Spitz
* Chow-chow
* Malamut de Alaska
* Husky
* Samoied

Grupa a VI-a: Gonitori pentru vânat mic, pentru hăţişuri
* Bloodhound
* Beagle
* Basset Hound

Grupa a VII-a: Prepelicari, pontatori
* Weimaraner
* Pudelpointer
* Brac german
* Vijla maghiara
* Setter irlandez
* Setter gordon
* Setter englez

Grupa a VIII-a: Câini de vânătoare, pontatori-aportori, câini de apă
* Labrador retriever
* Golden retriever
* English Cocker Spaniel

Grupa a IX-a: Însotiţori, de agrement
Câinii de agrement sunt în general de talie mică şi mijlocie şi sunt o companie plăcută, amuzantă şi decorativă. Anumite rase provin din alte grupe - Dalmaţianul, chiar dacă originea lui este controversată, este un câine utilitar; cu toate acestea, majoritatea au apărut pentru a servi scopului lor actual - acela de fiinţe drăguţe, gingase şi simpatice, cu personalităţi plăcute, care să ne ţină companie.
Rasele europene au fost create pentru a ţine tovărăşie femeilor din înalta societate care nu luau de obicei parte la vânătoare şi preferau compania celorlalte doamne din lumea bună. Astfel, frumuseţea, eleganţa, temperamentul şi dimensiunile câinelui de agrement au devenit criteriile principale de selecţie pentru crescătorii profesionişti.
Câinii de agrement sunt excelenţi tovarăşi de joacă pentru copii, pe care îi însoţesc cu plăcere şi ii apără cu devotament. Sunt mereu în alertă, energici şi jucăuşi, cu o personalitate încântătoare, plini de îndrăzneală şi vitalitate.
* Dalmaţian
* Lhassa-Apso
* Pekinez
* Papillon
* Bichon Maltez
* Bichon Frise

Grupa a X-a: Ogari (levrieri)
* Greyhound
* Ogar Afghan
* Saluki (sau Ogarul Persan)
* Barzoi (sau ogarul rusesc
* Irish Wolfhound (sau Ogarul Irlandez)
* Whippet
* Piccolo Levriero Italiano (sau Italian Greyhound)
* Sloughi
* Azawakh
* Chart Polski (sau Ogarul Polonez)
* Magyar Agar (sau Ogarul Maghiar)
* Scottish Deerhound
* Galgo Espagnol

ELEMENTE DE PATOLOGIE CANINA
Orice stare de boala se manifesta prin tulburari ale starii fiziologice normale si se recunoaste prin modificari variate ce se apreciaza prin comparatie cu starea normala.
Modificarile care insotesc o stare de boala, se numesc simptome sau semne. Prin recunoasterea lor se poate actiona imediat in aplicarea unui tratament adecvat si eficient. Simptomele sunt multiple, fiind necesar a fi cunoscute unele dintre ele, pentru a putea depista un caine bolnav cat mai repede. Simptomele pot fi locale si generale.
SEMNELE LOCALE:
Acestea denota inbolnavirea unei anumite parti din organism. Cele mai caracteristice sunt:
- deformarea unei regiuni a corpului, prin marirea sau micsorarea acesteia;
- schimbarea consistentei unei anumite regiuni a corpului;
- prezenta durerii in anumite zone ale corpului;
- schimbarea culorii regiunii bolnave (rosie; albastra; neagra; palida, etc.)
SEMNELE GENERALE:
Intereseaza intregul organism si se exteriorizeaza prin modificari multiple. De exemplu, cainele este trist, sta culcat, nu raspunde la comenzi, are o privire speriata, botul este uscat si cald.
Alte semne generale sunt:
- apetit redus;
- sete marita;
- vomitari;
- diaree;
- respiratie grea;
- scurgeri nazale sau oculare;
- parul zburlit, fara luciu;
- piele lipsita de elasticitate.
Un indiciu general al instalarii unei boli la nivelul organismului este aparitia temperaturii ridicate (febra). Aceasta este produsa in cazul majoritatii bolilor infectioase.
BOLI INFECTIOASE:
1. - Boli Virotice;
TURBAREA: - este produsa de un virus care se localizeaza si se multiplica numai la nivelul sistemului nervos. Se transmite prin muscatura unui animal bolnav sau prin consumul de cadavre de animale morte de turbare. Virusul este eliminat prin saliva.
Forme de Manifestare:
a. - Forma furioasa : - se constata schimbari bruste in comportament, cainele fiind cand vesel cand trist, latra fara motiv, devine prietenos ca apoi brusc sa devina furios, avand tendinta de a musca.
Ulterior, cainele turbat, parcurge distante foarte mari, ataca orice intalneste in cale, inchite diferite obiecte, chiar si necomestibile (pietre, carpe, etc.). Dupa cateva zile se instaleaza o paralizie a gatului si a maxilarului inferior, cainele latra ragusit, nu mai poate inghiti si are o salivatie puternica. Treptat ii paralizeaza intregul corp si moare.
b. - Forma paralitica: - incepe direct cu paralizia, fara a mai trece prin stadiul ,,furios".
Masuri de prim-ajutor, ce pot fi acordate: - cainele muscat de un alt animal (aparent sanatos) se va tine sub observatie timp de 10 zile. Daca in acest timp animalul care l-a muscat nu manifesta semnele clinice mentionate anterior, este in afara pericolului, dar daca animalul muscator este afectat de aceasta boala, sunt sacrificati ambii indivizi, boala fiind incurabila, cainii atinsi sunt ucisi, iar cadavrul este ars in crematoriu sau ingropat foarte, foarte adanc.
Profilaxie: - se face prin vaccinarea antirabica anuala, evitarea contactului cu alti caini vagabonzi si prin starpirea sobolanilor, cei mai periculosi agenti de transmitere ai acestei boli.
JIGODIA : - este o boala foarte contagioasa, de multe ori mortala, produsa de un virul ce se transmite pe cale digestiva si respiratorie.
Forme de Manifestare: - cei mai sensibili sunt cateii cu o varsta cuprinsa intre 2 luni si 1 an. Boala are o evolutie acuta si se manifesta prin temperatura foarte mare (peste 40 grade), abatere, inapetenta, scurgeri purulente la nivelul ochilor, nasului, stranut, tuse, clatinari continue ale capului, in unele cazuri tulburari gastro-intestinale, manifestari prin vomitari, iar uneori diaree cu sange.
In unele cazuri apar eruptii pe piele, inbolnaviri ale sistemului nervos, crize de epilepsie, paralizii, contractii musculare. In unele cazuri, daca nu este mortala, se termina cu pierderea vazului, auzului, paralizii sau miscari involuntare ale unui grup de muschi.
Profilaxie : - preventiv, toti cainii sunt vaccinati antijigodios in fiecare an. Cei care au astfel de simptome sunt prezentati in cel mai scurt timp personalului veterinar specializat.
HEPATITA CONTAGIOASA: - este o boala foarte grava, produsa de un virus ce afecteaza in special cateii cu varste intre 2 - 6 luni, foarte rar alte categorii. Cateii se infesteaza pe cale digestiva, respiratorie sau prin intepaturi ale puricilor.
Forme de Manifestare : - evolutia bolii la caine poate fi supraacuta (de multe ori doar cateva ore), dar de obicei este acuta si se manifesta prin tulburari gastro-intestinale (diaree, vomitari), febra, sete marita, hemoragii ale mucoasei bucale, tulburari ale sistemului nervos, dureri ale capului, iar uneori icter. In forma acuta, boala dureaza 2-4 zile si se termina, de multe ori cu moartea. Aceasta boala se poate confunda cu JIGODIA si LEPTOSPIROZA, insa la JIGODIE se inregistreaza secretii oculare si nazale, la HEPATITA apar rareori iar la LEPTOSPIROZA se inregistreaza cresterea numarului de globule albe, pe cand la HEPATITA se constata scaderea numarului acestora.
Masuri de prim-ajutor ce se pot acorda : - cainele se izoleaza imediat, este anuntat personalul veterinar specializat care va efectua tratamentul.
Profilaxie : - se executa vaccinarea cainilor impotriva acestei boli de doua ori pe an de catre medicul veterinar.
PARVOVIROZA: - este o boala frecvent intalnita, produsa de un virus foarte rezistent in mediul extern. Cainele contacteaza boala pe cale digestiva si respiratorie, cei mai afectati fiind cateii sub 5 luni.
Forme de Manifestare : - la inceputul bolii apare abaterea, apoi inapetenta, afectiuni gastro-intestinale, temperatura ridicata, deshidratarea care poate duce in 1-2 zile la coma. In cele mai multe cazuri, bolala se finalizeaza prin moartea cateilor. La animalele adulte, semnele clinice sunt mai putin evidente si de regula indivizii supravietuiesc.
Masuri de prim-ajutor ce pot fi acordate : - animalele afectate sunt prezentate imediat personalului de specialitate.
Profilaxie : - se vaccineaza cateaua mama in timpul gestatiei si cateii deupa nastere cu vaccinul contra parvovirozei.

PANSAJUL CAINELUI
Prin pansaj, se intelege curatirea pielii si parului de praf si alte impuritati ce se depun in timpul lucrului pe corpul cainelui. Cainele nepansat, are o mancarime continua a pielii, datorita particulelor de praf amestecate cu secretiile pielii care, fiind invadate de diversi microbi se descompun, dand nastere la produsi ce irita pielea, obligand cainele la scarpinat.
Pansajul cuprinde periatul si pieptanatul cainelui.

A. - PERIATUL: - este operatiunea ce se executa zilnic in vederea indepartarii prafului si a firelor de par moarte, a celulelor descuamate ale pielii, impiedicand totodata incalcirea parului.
Periatul se face (cu exceptia a cateva rase de companie) intotdeauna in sensul cresterii parului, cu o atentie deosebita in regiunea urechilor, organelor genitale si incheieturilor. Periatul incepe de la nivelul capului, urmat de gat, regiunea spinarii, pieptul, regiunile delicve ale corpului, abdomenul si la urma membrele.
Este recomandabil ca, dupa incheierea periatului, sa se execute un usor masaj corporal, fie cu ajutorul unei manusi, fie cu ajutorul mainii, pentru activarea circulatiei periferice, a tonusului muscular si a functionalitatii pielii.

B. - PIEPTANATUL : - este o masura de intretinere a igienei obligatorie, indeosebi pentru rasele cu par mediu si lung si se executa cu ajutorul unor piepteni speciali confectionati. Pieptenul trebuie sa fie suficient de solid, cu dinti lungi si rari iar la varf rotunjiti.
Pieptenatul incepe la fel ca si periatul de la cap, partile superioare, cele inferioare si in final membrele si coada.
Atat pentru pieptenat cat si pentru periat, se folosesc ustensile special destinate unor asemenea operatiuni, individuale, netransmisibile altor indivizi. Perioada mai dificila in intretinerea cainelui din punct de vedere al perierii si pieptanarii este primavara si toamna, cand, in general acesta naparleste.

EXCITATIA SI INHIBITIA, PROCESE NERVOASE FUNDAMENTALE
CE STAU LA BAZA FORMARII REFLEXELOR :

Dresajul consta in formarea unor reflexeconditionate, pornind de la o serie de reflexe neconditionate sau instincte pe care cainele, asemenea tuturor animalelor, le poseda inca de la nastere, ele influentand si guvernand in mod direct intregul sau mod de viata si comportament.
Activitatea sistemului nervos prezinta tabloul a doua procese fundamentale, unul de excitatie si altul de inhibitie ce lucreaza concomitent si succesiv intr-o stransa reciprocitate.
* EXCITATIA : - un proces fiziologic care se manifesta prin activitatea fundamentala a unei celule, tesut sau organ ca si raspuns la un factor stimulativ intern sau extern.
In procesul de dresaj se actioneaza asupra sistemului nervos al cainelui printr-o serie de excitanti. Excitantii sunt de doua feluri : neconditionali (absoluti) si conditionali.
* EXCITANTII NECONDITIONALI : - acei factori care declanseaza in mod invariabil, de la nastere si la fel la toti indivizii din aceeasi specie, un reflex neconditionat. In procesul de dresaj al cainilor se folosesc 3 feluri de excitanti neconditionali:
- excitantii neconditionali fizici (mecanici);
- excitantii neconditionali chimici (de hrana sau miros);
- excitantii neconditionali electrici.
* EXCITANTII CONDITIONALI : - acei excitanti indiferenti, care in urma asocierii repetate cu un excitant absolut capata, la un moment dat, propietatea de a declansa aceeasi reactie ca si excitantul absolut cu care a fost asociat (vocea, semnul, fluierul, alte zgomote, etc.).
* INHIBITIA : - un proces nervos fundamental al activitatii nervoase, opus excitatiei, care se manifesta prin diminuarea, franarea sau suprimarea efectelor excitatiei. Inhibitia poate fi clasificata astfel :
* INHIBITIA EXTERNA (NECONDITIONALA) : - este o forma a inhibitiei ce apare sub actiunea unui excitant nou, neobisnuit, puternic sau necunoscut, care franeaza activitatea reflexului normal. Inhibitia externa poate fi de mai multe feluri si anume:
- inhibitie temporara, apare datorita unui excitant nou si care dupa repetare isi pierde actiunea inhibitoare asupra sistemului nervos al cainelui;
- inhibitia permanenta este determinata de acel excitant care ori de cate ori actioneaza asupra sistemului nervos, provoaca inhibarea cainelui (boala; femela in calduri; etc.);
- inhibitia de protectie, apare ca un raspuns la un excitatnt care depaseste prin intensitate capacitatea de lucru a cainelui (repetarea de prea multe ori a unui exercitiu; lucrul intens fara acordarea de pauze; etc.).
* INHIBITIA INTERNA (CONDITIONATA) : - este acea forma de inhibitie care se formeaza la caine prin dresaj, pentru a putea realiza o serie de exercitii.
Aceasta este catalogata astfel:
- inhibitia de stingere, consta in stingerea reflexului conditionat, intrucat excitantul conditional nu a mai fost asociat cu excitantul neconditional;
- inhibitia de diferentiere, se formeaza in procesul de dresaj, pe baza insusirilor cainelui de a diferentia excitantii externi cu intensitate de particularitati asemanatoare;
- inhibitia de intarziere, se obtine prin marirea intervalului dintre inceputul actiunii excitantului conditional si momentul inceperii excitantului neconditional.

TIPURILE DE ACTIVITATE NERVOASA SUPERIOARA LA CAINE:

Conform definitiei elaborate de I.P.Pavlov, activitatea nervoasa superioara reprezinta totalitatea functiilor si proceselor ce se desfasoara la nivelul superior al sistemului nervos central al animalelor si prin care are loc o punere a organismului in relatie cu mediul, deosebind-o de activitatea nervoasa prin care se realizeaza si coordoneaza activitatea caracteristica sistemului nervos vegetativ.
In functie de modul de combinare a celor 3 insusiri ale excitatiei si inhibitiei, intensitatea, mobilitatea si echilibrul, se disting 4 tipuri de activitate nervoasa superioara:
- puternic echilibrat mobil;
- puternic echilibrat lent;
- puternic neechilibrat excitabil;
- slab.
Fiecarui tip de sistem nervos ii corespunde, fara a se identifica, un anumit tip temperamental:
- tipul puternic echilibrat mobil = sangvinic;
- tipul puternic echilibrat lent = flegmatic;
- tipul puternic neechilibrat excitabil = coleric;
- tipul slab = melancolic.
O importanta deosebita trebuie acordata cunoasterii particularitatilor tipurilor de activitate nervoasa superioara ale fiecarui caine, deoarece, in functie de acestea se vor adapta si individualiza metodele si procedeele de dresaj folosite in dresarea acestora.
1. - TIPUL PUTERNIC ECHILIBRAT MOBIL - este caracterizat prin:
* dezvoltare buna a tuturor caracterelor functionale;
* excitatia si inhibitia sunt puternice si de intensitate aproximativ egala;
* un echilibru bun si o buna mobilitate a ambelor procese care se inlocuiesc rapid unul pe celalalt;
* reflexele conditionate se fixeaza repede, ating praguri inalte si se mentin constante;
* excitantii puternici sunt bine tolerati;
* animalle din aceasta categorie sunt viguroase, reactioneaza prompt la comenzi, sunt sociabile, se adapteaza bine la conditiile de mediu si sunt rezistente la imbolnaviri;
* reprezinta tipul ideal pentru toate categoriile de dresaj.
2. - TIPUL PUTERNIC ECHILIBRAT LENT - este caracterizat prin:
* o mobilitate redusa a ambelor procese nervoase fundamentale;
* formarea reflexelor este greoaie si cu constanta slaba, predominand procesul de inhibitie;
* restabilirea reflexului conditionat stins se realizeaza incet, fiind necesare multe repetari;
* sunt animale lente in miscari, avand un caracter sobru;
* reactia de orientare este lenta si slaba;
* nu sunt sociabili dar nici agresivi.
3. - TIPUL PUTERNIC NEECHILIBRAT EXCITABIL - acesta se caracterizeaza prin:
* ambele procese nervoase sunt intense, dar excitatia predomina inhibitia;
* reflexele conditionate se elaboreaza greu, dar se sting cu mare greutate;
* factorii inhibitori au o influenta slaba asupra reflexelor formate;
* diferentierea se obtine greu;
* au un reflex de orientare rapid, sunt lacomi la hrana si agresivi;
* daca sunt fortati la lucru in dresaj, devin nervosi, ataca chiar si pe stapan.
4. - TIPUL SLAB - acesta se caracterizeaza prin :
* predominarea procesului de inhibitie;
* apare frecvent inhibitia de protectie, chiar si la stimuli de intensitate medie;
* inconstanta in formarea reflexelor;
* la excitanti puternici, reflexele conditionate nu se mai formeaza, iar cele deja formate slabesc in intensitate;
* sunt caini timizi, fricosi, greu adaptabili la mediu.